|
Article on other languages:
|
Tehnologia actuală a fost stabilită în zona germanico-scandinavă la începutul secolului XX. Este vorba de hidrogenarea parţială a uleiurilor vegetale (floarea soarelui, rapiţă), urmată de emulsionarea cu apă, astfel încât să ajungă la o compoziţie asemănătoare untului, de 65-80% grăsime. În acelaşi timp, s-a dezvoltat şi un alt produs, shorteningul (un ulei hidrogenat pentru patiserie). Cel de-al doilea război mondial a dus la creşterea consumului de margarină, iar ulterior au apărut variantele acesteia. Autorităţile sanitare au impus adăugarea unui complex de vitamine A şi D, pentru dezvoltarea copiilor. Avantajul margarinei, faţă de unt şi untură, îl constituie absenţa colesterolului, iar dezavantajul constă în prezenţa acidului elaidic. Acidul elaidic este izomerul trans al acidului oleic (izomerul natural, cis) care apare în urma reacţiei secundare din timpul hidrogenării uleiurilor. Discuţii între nutriţionişti privitoare la acest acid durează din anii 1960, fără nici un rezultat. În consecinţă, problema a ajuns să fie promovată la nivel de marketing sau publicitate. Referinţe
|
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.